'E frig aici..Sunt un copil, un copil abandonat si condamnat la o maturitate fortata.Nu imi place asta. Sunt singura. Singura intre patru pereti. Am doar o foaie si un pix. Si scriu. Scriu si privesc pe  fereastra. Afara ninge.Oamenii aleagra de parca ar inota in valurile de zapada.Hm..sunt victime ale acestui iad alb.Ma cuprinde un fior…un fior rece…de teama..confuzie…o neliniste ma apasa sufocandu-ma. Si ii privesc…Sunt asa agitati…asa pierduti in monotonia vietii…asa nelinistiti..nervosi…tulburati de problemele cotidiene. Inspir si privesc din nou. Doi copii se joaca in zapada. Par asa fericiti. Ei nu tin cont de problemele traficului infernal, sau de viitoarele dispute cu sefii din cauza intarzierilor, de lispa caldurii din case sau scoli,de neajunsul banilor sau alte lucruri cu care omul de rand isi incarca mintea si sufletul.Ei se bucura. Se bucura de primii fulgi de zapada, se bucura de zilele de vacanta asteptate cu sufletul la gura. Zambesc. Sunt asa infrigurati. Asa inocenti si sinceri.Obraji sunt rosii iar fesul si fularul sunt incarcate de greutatea zapezii. Gerul de afara nu cutezeaza sa le strice distractia. Ei se bucura de orice clipa a vietii.Ma apropii de geam si imi pierd privirea in jocul lor razlet.Aburul cafelei amarui imi incetoseaza fereastra. I-am pierdut.Ma simteam ca in povestea lui Hans Christian Andersen. 'Craiasa Zapezii' mai stii? Nu exista iarna fara inepuizabilele episoade din Povestirile lui Andersen  pe Minimax, fara porocale, zapada si cadouri. Fac loc  cu degetele pe fereastra, printre aburii aparuti in speranta ca ii voi revedea jucandu-se. Au disparut. In locul lor, doi oameni se certau.Se certau din cauza zapezii care le-a acoperit si blocat totdoata masinile. Fetele lor transmit dispret si furie. Gesticuleaza puternic si isi arunca cuvinte pline de ura. E clar ca pentru ei iarna nu trezeste aceleasi emotii.  Geamul mi se abureste din nou. Frigul din camera se completeaza cu inevitabila pana de curent. 'Oare este din cauza vantului puternic?' Aprind o lumanare si continui sa privesc pe fereastra.Nimic! Doar intuneric! Aud vuietul puternic al vantului.Zaresc in departare o lunima stearsa.Un tanar si o tanara se plimba agale prin zapada.  Ninge incet. S-au asezat pe banca din fata locuintei mele. Par asa indragostiti. Noaptea iernii ii invaluie in magie.Baiatul se joaca cu o suvita din parul plin de zapada al fetei. Nici pe ei nu ii deranjeaza frigul de afara. Sunt asa relaxati si transmit asa multa caldura. Peisajul iernii pare ca le contureaza povestea de iubire.Danseaza imbratisati sub fulgii mari.'

E ciudat…sunt asa multe feluri de a vedea iarna..de la o banala 'aglometaratie' in  trafic la cadrul perfect pentru a contura o poveste de iubire. De la peisajele incantatoare, munti, paduri , orease pierdute in magia iernii si a sarbatorilor, la casele batranilor uitati in satele de munte. De la clasicele insulte la adresa fenomenului in sine, posibil din cauza frigului cu care vine la pachet…la admiratia si uimirea maretiei si multitudinii de fulgi de zapada, la modul in care ei plutesc alene, la bucuria unui copil atunci cand reuseste sa prinda un fulg de nea pe limba, si la sarutul tinerilor indragostiti in ploaia de zapada. 

Acordă o notă

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Loading…

0