in

LoveLove

Fragmente si amintiri

« Viata nu e pentru tine. Rock-ul nu e pentru tine. Distractia nu e pentru tine. » Si asta permanent imi rasuna in cap. Ganduri peste ganduri. Eu nu sunt facuta pentru asta. Minciuni si vise iluzorii. Dorinte neimplinite. Frica de a imbatrani singura si trista, sau mai rau, frica de a nu avea ce povesti copiilor si nepotilor. Da asa sunt eu. Asa incepe povestea mea. O tanara adolescenta pusa fata in fata cu viata. Fata in fata cu tot ceea ce inseamna provocare, nebunie, distractie si tinerete.  Stiu ca nu sunt singura persoana ce dramatizeaza epic cand vine vorba de libertate si drepturi adolescentine, insa simt sa fac asta si gasesc in scris si in povestire singura cale catre fericire. Nu intentionez sa scriu un jurnal, sau un roman autobiografic, ci singurul lucru pe care vreau sa il fac este sa pot impartasi cu cineva ceea ce traiesc, ceea ce simt, iubesc si visez. Asta pentru ca viata nu se rezuma doar la vise si idealuri, ci se rezuma la momente, la amintiri si la prietenii. Oameni faini cu care traiesti momente faine sau oameni nasoli cu care ai momente mai putin bune. Tipuri de oameni cu care calatoresti, si traiesti. Oameni pe care ii intalnesti random prin gari, prin aeroport, la concerte, in pub-uri, cafenele, sau chiar pe o banca in parc, in autobuz, la metrou. Peste tot. Tipuri de oameni si mii de amintiri. Mai bune, sau mai rele. Iar scopul meu in viata este sa adun cat mai multe amintiri. Imi este teama. Imi este teama sa imbatranesc si sa nu am ce le povesti copiilor, poate chiar si nepotilor. Imi este teama sa ma trezesc la 40 de ani si sa constientizez ca viata a trecut pe langa mine, ca nu am facut nimic care sa ma faca fericita. Ca mi-am umplut timpul cu studiu si munca. Da, voi avea o casa, voi avea o masina, poate chiar o familie. Dar nu voi avea amintiri. Atat doar. Simple momente ce iti contureaza existenta. Momente ce te definesc ca om in societate. Momente fara de care nu ai fii ceea ce esti azi. Nebunia tineretii. Nebunie pe care nu o constientizezi atunci, la 20 de ani, cand inima-ti bate cu putere, cand iubesti tot indiferent de consecinte, cand nu te gandesti ca nu ai ce sa mananci, ca nu ai unde sa dormi, cand impotanta nu este destinatia ci drumul si tovarasii cu care esti alaturi. Astea sunt cele mai triste momente dupa care tanjesti la batranete. Atunci cand pentru prima data in viata vine regretul: “bai, nu am facut nimic cu viata mea, a trecut tineretea pe langa mine, am muncit toata viata, nu m-am distrat, nu am prieteni, nu m-am plimbat” si parca toata munca a fost in zadar. Durerea ce vine o data cu intrebarea copiilor: “mami, tu cum te-ai distrat cand ai fost tanara ? » si ca raspuns, tristul si dezamagitorul « nu m-am distrat, am muncit ca  sa va cresc pe voi ». Durere frate, durere si dezamagire….

Va urma…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Loading…

0

Comments

comments