in

Dansând prin ploaie

Ascult cum ploaia atinge pamantul fierbinte. Se simte cum sfârâie pământul sub picioarele mele, simt vibrația, simt cum acest fenomen al naturii liniștește haosul vieții mele. 

Deseori ador zilele fierbinți de vara, cum tot ce arde în sulfet arde și afară, cum tot ce simt se transpune în exterior. Doare, frige, se destramă, apune și se înalță, se duce în nori și coboară atât de repede. Parcă se asemănă cu sentimentul iubirii, nu? Amuzant.

Este  amuzant când te gândești că ai iubit, căci tu așa credeai că este iubirea, să te înalțe până la cer, iar mai apoi să îți asumi că cel pe care îl iubeși îți va da drumul fără vreo remușcare . Cred că este o gandire imatură, și totuși atât de dulce, dar în același timp atât de amară. 

-Iți amineși primul sărut?

-Parcă era această zi de vară…Atât de dulce, atât de amară.

Super user

Scris de Adela Radu

Story MakerCreator de conținut

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Loading…

0

Comments

comments