in

Astenie

De ceva vreme sufletul mi-e scrum. 

M-apasă vremea schimbătoare de afară, 

Deși nu spun prea multe, adesea par nebun

Și nu mai sunt ce-am fost odinioară.

Se-ntreabă vântul de ce-s rece, 

Se-ntreabă ploaia dacă-s bine, 

Și totu’-n juru-mi se petrece 

Fiind doar eu, n-având pe nimeni.

Ma pierd cu firea uneori

Privind în sufletu-mi coșmarul. 

E plin de vaste non-culori

Ce împletesc cumplit amarul.

Găsește-mi eul în abis,

Căci eu nu pot ajunge șchiopătând… 

Realitate, moarte, vis,

Rămân aici, deapururi așteptând.

Acordă o notă

Super user

Scris de Adela Radu

Story MakerCreator de conținutMembru veteran

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Loading…

0