in

Astenie

De ceva vreme sufletul mi-e scrum. 

M-apasă vremea schimbătoare de afară, 

Deși nu spun prea multe, adesea par nebun

Și nu mai sunt ce-am fost odinioară.

Se-ntreabă vântul de ce-s rece, 

Se-ntreabă ploaia dacă-s bine, 

Și totu’-n juru-mi se petrece 

Fiind doar eu, n-având pe nimeni.

Ma pierd cu firea uneori

Privind în sufletu-mi coșmarul. 

E plin de vaste non-culori

Ce împletesc cumplit amarul.

Găsește-mi eul în abis,

Căci eu nu pot ajunge șchiopătând… 

Realitate, moarte, vis,

Rămân aici, deapururi așteptând.

Super user

Scris de Adela Radu

Story MakerCreator de conținut

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Loading…

0

Comments

comments