in

Anotimpuri

Ți-e frumusețea tristețe de toamnăce alungă frunza în grea pribegiedeparte de seva copacului, vie.Sătulă de viață, acum ruginie, se lasă căzută în pașnice undespre umedul colb, tărâm fără vise.

Ți-e frumusețea nori negri și greiscursă în lacrimi prin ochii mei,până în suflet, atât de adânc,amurgul palid din floarea de tei.

Ți-e frumusețea ca iarna de albă,lumina mea moartă, inertă și greadin racla de gheață.Și nu-ndrăznesc să te rănesc cu vreun sărut,doar te privesc prelung, tăcut.

Ți-e frumusețea mugur de primăvară,sămânța ce moare spre înviereîn fragedul rod din pomul cu mere.

Ți-e frumusețea rază de vară când cerul senin ciudat mă-mpresoarăcu-albastre priviriși vântul de seară mă mângâie lin.

Ți-e frumusețea focul din inimi,primul amor și jarul nestins,jocul cu patimi când demoni s-aprindîn zbor, spre îngeri cuminți.

Ți-e frumusețea cântec de leagn, șoapta iubirii când trist și-abătutm-apropii de malul cu crâncene valuri.

Ți-e frumusețea tot și din toateși totuși nu pot cu nimic s-o asemăncând versul ei tainic adânc mă străbate.

Contribuitor

Scris de Florin Mangu

Story Maker

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Loading…

0

Comments

comments